10 lucruri pe care trebuie sa le faci cu un barbat

Nu toate răspunsurile din lumea asta au nevoie de întrebări!

Uneori, ceea ce se întâmplă, se întâmplă firesc. Și dacă într-o dimineață te-ai trezit fericită culcată pe umărul său, înseamnă că s-a întâmplat.

Atunci tu, femeie frumoasă, înflorești ca un trandafir de iarnă, cules dintre mâinile sale ce te cuprind. Atunci voi, ființe feminine, faceți lucruri care depășesc orgoliul, gesturile și toată lumea ce se rotește în jurul vostru.

10 lucruri pe care trebuie să le faci cu un bărbat…

1. Fii simplă!

Fii simplă alături de el. Fii așa cum ești tu. În ziua în care a decis să îți scrie numele adânc pe inimă, a decis și cu cine să împartă această zi. Cu tine! Fii fericită ținându-l de mână, și nu încerca să creezi baricade pline de cuvinte și mofturi mărunte. Nu îl sufoca cu întrebări, și nici cu mesaje. Da, îi place când îți manifești dragostea față de el, dar îi place să fie o dragoste sinceră. Nu poseda. Oferă-i libertatea să aleagă. Dacă va dori să rămână, va rămâne. Nu încerca să pari altfel, să pui în față orgoliul feminin chiar și când nu ai dreptate. Greșeste și el, dar greșești și tu. Construiește și el, construiește și tu. Nu-ți asuma întreaga dragoste, ai putea ramâne cu ea, doar cu ea. Și nu plânge fără motiv, pentru că el vrea să plângi doar de bucurie.

2. Iubește-l!

Iubește-l așa cum numai tu știi. Ghicește-i dorințele și zilele când e obosit. Iartă-l dacă îți cere sincer iertare. Iartă-l dac nu știe să facă gesturi romantice, și cuprinde-l când apare la ușa ta cu un buchet. Acceptă trecutul său și fii parte din planurile sale de viitor. Trimite-i un mesaj când e ocupat prin oras, un răspuns la florile trimise pe facebook și un sărut când te ia prin surprindere. Iubește-l dacă merge cu mașina sau e în troleibuz. Sau când vă primblați ore în șir pe jos. Iubește-l pentru ceea ce este, natural și cu toate neajunsurile. Vezi ca iubirea asta să ajungă și după 30, și după 40 de zile..sau ani. Iubește-l cân e îmbrăcat elegant sau apare în fața ta doar în chiloți. Nu inventa dragostea, ci doar construiește-o alături de el. Creând, dorind, iubind!

3. Bucură-te de el!

Chiar și atunci când doarme. Când te privește cu ochii, când mănâncă în fața ta o bucată de tortă, când îți alungă un puf zăpăcit de pe haină. Când te așteaptă fără să adoarmă atunci când te reții la servici și când se trezește întinzând fericit mâinile spre cealaltă parte a patului, știind că ești acolo. Când te sărută pe neașteptate, când te ia în brațe în mijlocul străzii și se laudă în fața tuturor prietenilor că te are aproape. Bucură-te când el e bucuros și când te face pe tine la fel. Când e cu tine și când e în gândul tău. Bucură-te că tu ești prima care știe de succesele sale, și tot prima poți să îl cuprinzi când ceva nu-i merge. Bucură-te când e ca un copil și când ia decizii. Bucură-te că mâine dimineață vei primi de la el un mesaj de dragoste. Iar seara un sărut de dor.

4. Stârnește-i imaginația!

Atunci când ești într-o pijama călduroasă, în haina de iarnă cu puf sau când nu ai nici o haină pe tine, arată-i că îți pasă: de ceea ce gîndește și ceea ce vede. Bărbații mai iubesc și cu ochii, uneori doar cu ochii. Și atunci când te dai cu parfum de femeie cuceritoare, și atunci când câteva fire de păr nearanjat îți trec peste ochi. Nu este neapărat să îți cumperi cea mai la modă rochie, și nici să folosești cele mai sofisticate trucuri în arta seducerii. Pricepe-i gusturile și dorințele bărbătești, atinge-l, cuprinde-l, întreabă-l. Apari în fața lui în lenjeria făcută cadou de el. Surprinde-l cu ceea ce ești. Fii diferită față de altele, așa cum altele sunt diferite una de cealaltă. Vorbește-i cu ochii, cu buzele, cu mâinile, cu șoaptele. Bărbaţii au şi ei instincte, dorinţe, plăceri.

5. Spune-i ce simți!

Atunci când între voi există ceva și ceea ce există se numește dragoste, ea trebuie spusă și înțeleasă. Dragostea are cuvinte, simțuri, atingeri și șoapte spuse la ureche. Dragostea are ochi pe care să-i privești și buze pe care să le săruți. Mâini pe care să le atingi și gât după care să îți încolăcești ale tale mâini. Uneori, ”Te iubesc” nu este spus în cuvinte. Uneori, ”Te urăsc” este spus doar în cuvinte, neânţelese. Spune-i când e bun și când nu e bun. Spune-i când ai probleme: dar că fă-o deschis, sincer și fără să te plângi pe toată lumea din jur. Nu-l acuza că tace, poate tu ești prima care trebuie să vorbească. Spune-i că sărută bine și e bun în pat. Sau nu. Pentru toate emoțiile din lume există câte un cuvânt. De cele mai multe ori e suficient să-i vorbești ca lucrurile să o ia din loc.

6. Oferă-i libertate!

Folosește-te de toate lucrurile în comun pe care le aveți. Până în momentul când îți cere să îl lași. Dacă va vrea să faceți lucruri împreună, o va face. Singur îți va oferi libertatea și fiecare clipă din viață. Nu-l impune să fie prezent atunci când nu vrea. Libertatea de a alege probabil e cel mai puternic motiv să rămână alături. Cucerește-l cu personalitatea ta, și nu cu prezența ta, oriunde și oricând. Dragostea nu se numără în secundele petrecute împreună, ci în clipele în care vrea să fiți împreună. Nu-l urmări pas cu pas, căci urmele sale se vor pierde adânc în zăpadă. Liber nu înseamnă să fie independent de tine, ci să fie dependent pentru că așa dorește.

7. Dezbracă-l!

De toate gândurile și emoțiile pe care le trăiește alături de tine. Ajută-l să simtă. Cunoaște ce simte. Descheie-i nasturii de la cămașă și rămâi suspendată cu mâna pe pieptul său. Alungă-i toate neînțelegerile ce se aștern peste dânsul ca niște haine de fier. Dezbracă-l, pentru că îi place. Și îmbracă-i cămașa dimineața, pentru că tot îi place. Dă-i motive să te cucerească. Cere-i motive să îl uimești. Surprinde-l gol pe o margine de pat și cuprinde-i sufletul cu mâinile. Aruncă departe orice fel de haină. Țoale sau gânduri. Goi, vă veți cunoaște cel mai bine. Gol, nu îți va ascunde nimic.

8. Ascultă-l!

Într-o zi, se va așeza cuminte lângă tine și îți va zice hotărât: vreau să îți spun ceva! Atunci nu va trebui să te uimești, să fugi sau să cauți răspunsuri. Atunci va trebui să asculți. Așa că, ce nu ar zice, ascultă-l. Ascultă-l când îți face declarații și când te cuprinde cu vorbele de bărbat decis să te surprindă. Ascultă-l când e furios și când e ca un copil. Ascultă-i bătăile inimii dimineața: ele îți vor spune dacă e fericit lângă tine. Ascultă și răspunde. Nu asculta de el ca de un zeu, pentru că zeii nu ascultă și ei la rândul lor. Ascultă-l când vă certați și când vă iubiți. E cel mai important lucru. Pentru că atunci când va certați, nu înseamnă că nu vă iubiți. Iar atunci când nu vă certați, nu înseamnă că vă iubiți!

9. Fii atentă la gesturi!

Sărută-l pe obraz când e nebărbierit, pentru că îl adori așa și nu altfel. Nu vorbi prostii la orice replică. Îți va zâmbi privindu-ți buzele cum spun cuvinte fără sens și apoi nu îți va mai zâmbi niciodată. Să știi că fiecare bărbat își asumă rolul de erou. Și în primul rând el va dori să fie eroul tău. Deci nu îi refuza ajutorul, nu refuza umărul și sărutul său pe frunte, nu refuza să accepți uneori și capriciile lui bărbătești. Nu contezi doar tu, nici doar el, conteaza voi! Voi doi! Fă-l să se simtă util, iubit și înțeles lângă tine. Bărbatul nu e ca o bucată de tort dulce pe care ai vrea să o ai mereu în frigider. Bărbatul e cel cu care ai vrea să cumperi, să gătești și să mănânci bucata asta de tort dulce, mereu. Și înțelege că dragostea nu înseamnă momentele când doar tu te simți iubită. Dragostea e când cureți portocala lui mai bine ca a ta, când ai grijă de faptele lui mai bine decât ale tale și când îl ințelegi mai bine decât te înțelegi pe tine.

10 Fiți împreună!

Visați împreună, iubiți împreună, zâmbiți vieții și oamenilor din jur împreună. Trăiți frumos împreună, rezolvați probleme împreună, creșteți copii împreună. Cumpărați, gătiți și mâncați împreună. Împreună alegeți locul pentru vacanță și tot împreună reveniți din vacanță. Împroșcați-vă împreună cu bulgări și cu vorbe frumoase. Hoinăriți pe alee împreună și construiți. Culcați-vă în pat împreună seara și strângeți patul împreună dimineața. Împreună călătoriți și vă bucurați de clipele care vă aduc împreună. Iubiți împreună! Împreună!

Fii simplă! Iubește-l! Bucură-te de el! Stârnește-i imaginația! Spune-i ce simți! Oferă-i libertate! Dezbracă-l! Ascultă-l! Fii atentă la gesturi! Fiți împreună!

Jurnalul unei fetite de 6 ani

Azi, Ionuţ mi-a cerut să fiu iubita lui, dar cum nu ştiu prea bine ce înseamnă asta, am decis să o spionez pe sora mea cu iubitul ei:
Când a ajuns iubitul ei, s-au dus spre canapea, s-au aşezat şi au vorbit un pic, atunci el a stins aproape toate luminile şi a început să o îmbrăţişeze şi să o sărute. Atunci ea a început să se îmbolnăvească pentru că a început să se schimbe la faţă. Iubitul său, mă gândesc, a crezut la fel pentru că îi băgă mână sub bluză să îi simtă inima, dar după cum părea, avea probleme că nu îşi dădea seamă pe unde e. Am crezut că şi el a început să se îmbolnăvească pentru că a fost un moment în care nu respira niciunul.
Cred că lui începuse să îi fie frig pentru că băgase mână sub fustă la sora mea. Atunci ea s-a îmbolnăvit şi mai tare pentru că începu să aibă spasme acolo pe canapea. Cred că avea febră pentru că ea îi zicea că e înfierbântată şi că nu mai putea rezista. Atunci, am descoperit motivul bolii: era un vierme imens ce i se băgase iubitului surorii mele în pantaloni. El puse mâna pe el (să nu scape). Când sora mea îl văzu, se sperie foarte tare: ochii ei se făcură mari şi spuse că era cel mai mare din câţi văzuse.
Ea începu să se enerveze şi încerca să îi smulgă capul viermelui muşcându-l. Dar dintr-o dată ea scoase un sunet ciudat şi lăsa viermele să cadă (îmi imaginez că o muşcase).
Atunci, îl apucă cu amândouă mâinile, ca să îl ţină mai bine, în timp ce iubitul ei scoase un tub de gumă dintr-o cutiuţă şi i-l puse pe cap viermelui nenorocit ca să nu o mai muşte pe soră-mea. Ea se aşeză pe spate şi desfăcu picioarele ca să poată să tăie viermele (ca un foarfece). Iubitul o ajută să prindă viermele şi începură să se bată acolo. Ea începu să se zbată şi să ţipe că o nebună, gata-gata să rupă canapeaua. Îmi imaginez că voiau să ucidă viermele strivindu-l între ei doi. După un timp, nu se mai mişcară şi începură să respire greu, pentru că erau obosiţi din cauza bătăii. Iubitul surorii mele se ridică fiind siguri că au ucis viermele.
Eu bănuiam că viermele era mort, pentru că atârna imobil, şi bucăţi de creier îi ieşeau din cap.
Sorămea şi iubitul ei erau foarte obosiţi din cauza asta şi începură să se mângâie, pentru a se odihni dar VIERMELE NU ERA MORT. ERA VIU!!!
Se ridică din nou şi aproape că îi surprinse pe amândoi. Ce noroc pe soră mea că l-a văzut şi îl atacă din nou ajutată de iubitul ei. De data asta soră mea încerca să ucidă viermele aşezându-se deasupra lui. După câteva minute de luptă, reuşiră să îl omoare de data asta da, era mort pentru că iubitul surorii mele îi smulse pielea de deasupra şi o aruncă la gunoi.
Eu cred că viermii au 7 vieţi ca pisicile şi mi se pare mie că nu e prea bine să fii iubita cuiva aşa că o să îi spun lui Ionuţ că NU! NU VREAU SĂ FIU IUBITA LUI!

Cadou pentru taticu

Demult… Tare demult… Un om si-a pedepsit fiica de 3 ani pentru pierderea unei hârtii de împachetat, aurie. Nu aveau prea multi bani, pe atunci si tatăl începu să tipe când îsi văzu fiica împachetând o cutie exact cu acea hârtie si punând-o sub brad. A doua zi de dimineată, fetita duse acea cutie tatălui său, spunându-i:
-Asta e pentru tine, tăticule!
Tatăl, nerăbdător, deschise cutia si văzu că e goală. Începu să tipe IAR la fetită, spunându-i:
-Nu stii că, atunci când faci un cadou cuiva, în cutie, trebuie să pui si ceva înăuntru?
Fetita izbucni în lacrimi si, printre sughituri, îi spuse:
-Tăticule, dar cutia nu e goală: am suflat înăuntru multi pupi…

Toti, numai PENTRU TINE, tati. Tatăl îsi îmbrătisă fiica si îsi ceru iertare cu lacrimi în ochi.

De atunci, omul a păstrat acea cutie lângă patul său ani de-a rândul si, de fiecare dată când se simtea singur si abătut, scotea un sărut din cutie si îsi amintea de dragostea pe care fiica sa o pusese în acea cutie doar pentru el.Vreau să vă spun că noi TOTI am primit o asemenea cutie aurie, plină de dragostea neconditionată a celor din jurul nostru, fie ei prieteni, iubite sau iubiti, familie… Păstrati-o cu grijă si nu lăsati să se distrugă.

Prietenii te fac să zâmbesti: Fii un bun prieten!

Scrisoare de la o mama…

Arthur, scumpul meu băiat,

Când vei citi aceasta scrisoare, ştiu că undeva în străfundul sufletului tău, vei fi foarte supărat pe mine că ţi-am făcut această festă oribilă. Arthur, aceasta este ultima mea scrisoare şi, de asemenea, testamentul meu de iubire.

Sufletul meu îşi ia zborul purtat de toată fericirea pe care mi-ai dat-o tu. Viaţa este minunată, Arthur, ne dăm seama însă de asta doar când ea se retrage în vârful picioarelor, dar viaţa se gustă după pofta din fiecare zi.

În unele momente, ne face să ne îndoim de toate, tu însă să nu te dai bătut, sufletul meu! Din ziua în care te-ai născut, ţi-am văzut lumina din ochi care face din tine un băieţel atât de diferit de toţi ceilalţi. Te-am văzut căzând şi ridicându-te strângând din dinţi când oricare alt copil ar fi plâns. Curajul acesta este şi forţa, dar şi slăbiciunea ta. Bagă de seamă, emoţiile sunt făcute pentru a fi împărtăşite, forţa şi curajul sunt ca două bastoane ce se pot întoarce împotriva aceluia care le foloseşte prost. Şi bărbaţii au dreptul să plângă, Arthur, şi bărbaţii cunosc durerea.

De-acum înainte, eu nu o să mai fiu cu tine ca să răspund la întrebările tale de copil şi asta fiindcă a venit momentul să devii un mic bărbat.

În lungul periplu ce te-aşteaptă, să nu-ţi pierzi niciodată sufletul de copil, să nu-ţi uiţi niciodată visele, ele îţi vor fi motorul existenţei, vor alcătui gustul şi mirosul dimineţilor tale. Curând vei cunoaşte o altă formă de iubire decât aceea pe care mi-o porţi mie. Când va veni ziua aceea, împărtăşeşte-o cu aceea care te va iubi; visele trăite în doi alcătuiesc cele mai frumoase amintiri. Singurătatea este o grădină în care sufletul se usucă, florile care cresc în ea n-au parfum.

Iubirea are un gust minunat, aminteşte-ţi că pentru ca să primeşti, trebuie să dai; aminteşte-ti că pentru ca să poţi iubi, trebuie să fii tu însuţi. Băiatul meu, încrede-te în instinctul tău, fii credincios conştiinţei şi emoţiilor tale, trăieşte-ţi viaţa, n-ai decât una. De acum eşti răspunzător de tine şi de cei pe care-i vei iubi. Fii demn, iubeşte, nu-ţi pierde privirea care ne unea când împărtăşeam zorile. Aminteşte-ţi de orele petrecute împreună ca să tundem trandafirii, să scrutăm Luna, să învăţăm parfumul florilor, să ascultăm zgomotele din casă pentru a le înţelege. Toate astea sunt lucruri simple, uneori desuete, dar nu-i lasă pe oamenii acriţi sau blazaţi să le denatureze, ele sunt tot atâtea clipe magice pentru acela care ştie să le trăiască. Aceste momente poartă un nume, Arthur, „minunarea”, şi numai de tine depinde ca viaţa să-ţi fie o minunare, cea mai mare savoare a lungii călătorii care te-aşteaptă.

Micul meu bărbat, acum te las, agaţă-te de acest pământ care este atât de frumos. Te iubesc, băiatul meu, tu ai fost raţiunea mea de a fi, ştiu cât de mult mă iubeşti şi tu, plec cu cugetul împăcat, sunt mândră de tine.

Mama.

I-a spus ca vrea sa divorteze dar…

Site-ul viralnova.com a publicat un text despre care se spune că ar fi fost postat pe blogul unui bărbat din SUA. Chiar dacă unii se îndoiesc de veridicitea sa, textul a devenit viral pe internet și a emoționat milioane de oameni. Cu siguranță nu vei regreta că l-ai citit:

“Când mâncam la cină alături de soția mea în seara aceea, am luat-o de mână și i-am spus că trebuie să o anunț ceva. M-a ascultat în tăcere, continuând să mânânce.

Am descoperit cu stupoare că nu puteam nici măcar să deschid gura, însă am făcut un imens efort, pentru că trebuia să-i spun cea aveam în minte. Îmi doream un divorț, așa că i-am spus asta în mod direct, pe un ton calm. N-a părut să fie deranjată de cuvintele mele, însă m-a întrebat care era motivul.

Am evitat să dau un răspuns, iar asta a mâniat-o. A aruncat tacâmurile cu care mânca și mi-a strigat că nu sunt bărbat. În noaptea aceeea, n-am vorbit unul cu celălalt. A plâns. Știu că voia să afle ce se întâmplase cu căsnicia noastră, însă nu i-am putut da un răspuns satisfăcător. Mă îndrăgostisem de o altă femeie, Jane, iar pe soția mea nu o mai iubeam. Mi-era doar milă de ea.

Cu un adânc sentiment de vinovăție, am redactat o înțelegere de divorț prin care i-am lăsat casa, mașina noastră și 30% din compania mea. S-a uitat pentru o secundă la document, după care l-a rupt în bucăți. Femeia alături de care îmi petrecusem zece ani din viață devenise o străină. Mi-a părut rău pentru timpul pe care îl pierduse și pentru energia pe care o investise, însă nu puteam să dau înapoi, pentru că o iubeam pe Jane. În cele din urmă, a plâns în hohote în fața mea, fapt la care mă așteptasem încă de la început. Pentru mine, criza ei de plâns a fost ca o eliberare. Decizia de a divorța, care mă obsedase timp de câteva săptămâni, a căpătat dintr-o dată un contur mult mai pronunțat.

Ziua următoare, m-am întors acasă foarte târziu și am găsit-o scriind ceva la birou. N-am mâncat cina și m-am dus direct la culcare, pentru că eram obosit după o zi întreagă petrecută cu Jane. Când m-am trezit, ea era tot la birou, scriind.

Mi-a prezentat condițiile ei pentru acordarea divorțului: nu voia nimic de la mine, însă mi-a cerut o lună de zile înainte să divorțăm. Pe parcursul acestei luni, trebuia să ducem o viață cât mai normală cu putință. Explicația ei era simplă. Fiul nostru avea un examen destul de important într-o lună și nu voia să-i ocupe mintea cu problemele legate de căsnicia noastră eșuată.

Condițiile mi-au convenit, însă mai voia un lucru. Mi-a cerut să-mi amintesc cum am trecut-o pragul în dormitorul nostru în ziua în care ne-am căsătorit. Mi-a cerut ca pe parcursul întregii luni să o duc în brațe din dormitor până la ușa de la intrarea locuinței. Am crezut că înnebunise, însă am acceptat cerința ei ciudată deoarece am vrut ca ultimele noastre zile împreună să se scurgă într-un mod cât mai liniștit.

I-am spus și lui Jane despre condițiile impuse de soția mea. A râs în hohote și le-a catalogat drept absurde. “Orice trucuri ar aplica, va trebui să accepte acest divorț”, a spus cu dispreț.

Nu avusesem niciun contact fizic cu soția mea de când am anunțat-o de hotărârea mea de a divorța, așa că atunci când am purtat-o în brațe în prima zi ne-am comportat amândoi într-un mod stângaci. Băiatul nostru ne-a văzut și s-a amuzat și bucurat de gestul făcut de mine. Reacția lui mi-a cauzat un sentiment dureros. În timp ce o purtam în brațe, a închis ochii și mi-a spus să nu-i spun fiului de divorțul nostru iminent. Am lăsat-o din brațe în fața ușii. S-a dus să aștepte autobuzul, iar eu m-am dus singur cu mașina la muncă.

În cea de-a doua zi, ne-am comportat mult mai natural. S-a sprijinit pe pieptul meu, așa că am putut să-i miros parfumul. Mi-am dat seama că n-o mai privisem cu adevărat de foarte mult timp. Am realizat că nu mai era tânără. Pe fața ei se putea vedea riduri fine, iar părul ei încărunțea. Căsnicia noastră își pusese amprenta asupra ei. Pentru câteva clipe, m-am gândit la ceea ce îi făcusem.

În cea de-a patra zi, când am ridicat-o în brațe, am simțit un sentiment de apropiere între noi. Era femeia care îmi oferise zece ani din viața ei. În zilele a cincea și a șasea, sentimentul de intimitate a devenit tot mai pronunțat, însă nu i-am spus lui Jane. Pe măsură ce luna a trecut, mi-a fost tot mai ușor să o port în brațe. Poate că “antrenamentul” zilnic mă făcuse mai puternic.

Într-o dimineață, alegea din dulap ce rochie să poarte. A oftat, spunând că toate îi erau acum mari. Am realizat dintr-o dată că slăbise foarte mult. Acesta era motivul pentru care mi-era tot mai ușor să o duc în brațe. Dintr-o dată, am realizat câtă durere și amărăciune se adunase în inima ei și m-am cutremurat. În mod inconștient, am întins mâna și am atins-o pe cap.

În clipa aceea, fiul meu a intrat în dormitor și mi-a spus că era momentul să o port în brațe pe mama. Pentru el, acest gest devenise o parte importantă a vieții sale. Soția i-a făcut semn să se apropie de ea și l-a luat în brațe. Nu m-am uitat, pentru că mi-a fost teamă că aș putea să renunț la decizia luată pe ultima sută de metri. Apoi am luat-o din nou în brațe. Mi-a pus mâna pe după gât într-un mod tandru și natural. I-am ținut trupul strâns în brațe, ca în ziua nunții.

Era însă mult mai ușoară, iar asta m-a făcut să fiu trist. În ultima zi, am luat-o în brațe și n-am fost în stare să fac un singur pas. Fiul nostru plecase deja la școală. Am ținut-o strâns în brațe și i-am mărturisit că n-am realizat cum ajunsesem să ne îndepărtăm unul de celălalt. Am condus repede spre birou, temându-mă că orice secundă pierdută m-ar fi făcut să mă răzgândesc. Am urcat scările și, după ce Jane a deschis ușa, i-am spus că nu mai voiam să divorțez.

S-a uitat la mine uimită, după care m-a atins pe frunte. M-a întrebat dacă aveam febră. I-am spus că îmi dădusem seama că mariajul meu devenise plictisitor pentru că nu prețuiam detaliile din viața noastră, nu pentru că nu ne mai iubeam. Realizasem că dacă am purtat-o în brațe în ziua nunții trebuia să o păstrez alături de mine până ce moartea ne va despărți. Jane mi-a tras o palmă și mi-a trântit ușa în nas. M-am suit în mașină și, în drum spre casă, am cumpărat un buchet de flori pentru soția mea.

Am intrat în casă, am alergat pe scări la ea, însă am găsit-o fără suflare pe pat. Soția mea se luptase cu cancerul în ultimele luni, iar eu fusesem atât de prins cu Jane încât nici măcar nu observasem asta. Știa că urma să moară în curând și nu a vrut să mă pună într-o lumină negativă în fața fiului nostru. Cel puțin, în ochii lui, am fost un soț iubitor până în ultima clipă.

Micile detalii sunt cele care contează într-o relație. Nu vila, nu mașina sau conturile din bancă. Ele creează un mediu propice pentru fericire, însă n-o pot genera. Fiți prietenii partenerilor voștri și faceți gesturi mărunte, dar frumoase, care să vă mențină apropiați unul de celălalt. Să aveți căsnicii fericite!”